marți, 22 iulie 2014

Un text despre înviere adăugat!!!





În Apocalipsa 20:4,5 în versiunea Cornilescu este redat astfel: „...Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani. Ceilalţi morţi n’au înviat pînă nu s’au sfîrşit cei o mie de ani. Aceasta este întîia înviere.”
Acest pasaj pe care l-am subliniat, este controversat în lumea religioasă, unii l-au pus în paranteze în Biblie, alţii îl socotesc o interpolare. În manuscrise, părţi din v.5 sunt omise astfel:
a)   “ο λοιπο “="restul": A(V), 1611(XII), it_gig(XIII), vg(IV/V), Am?(IV?), Apollinaris(~390), Fulgentius(533), Vic?(IV?), Primasius(dupa 552), Augustine(430),  Νestle-Αland editia a 27-a(2004).
b)   “ἅ οἰ λοιποὶ “ :2329(X).
c)   “καὶ οἱ λοιποὶ “=”şi restul”: (046(X): “λυποι”), 051(X), 35(XI), 424(XI), 757(XIII), (792(XIII): “λιποι”), 1006(XI), 1384(XI), 1841(IX/X), 1854(XI), 2050(1107), 2059(XI), 2060(1331), (2065(1480): “αι ̔ο λοἰποὶ”), 2074(X), M_A(Familia Q), it_ar(IX), vg_mss(IV/V), syr_h(616), cop_bo(IX), eth_pt(VI), arm_4(V), HF=(Hodges and Farstad, 1982. Zane C. Hodges and Arthur L. Farstad, The Greek New Testament According to the Majority Text. Nashville: Thomas Nelson, 1982; 2nd edition 1985.);
d)   “ ο δ λοιπο “=”dar restul” : 469(XIII), 1862(IX/XI), 1888(XI), Textus_Receptus(1881) ;
e)   omit intreaga propozitie:  S(~350) ,82(X), 94(XII), 241(XI), 627(X), 920(X), 2030(XII), 2053_txt(XIII), 2062_txt(XIII), 2138(1072), 2377(XIV),M_K(?), syr_ph(VI),syr_h(616), Victorinus(IV), Beatus(798);
f)    lacunar (textul este incomplet in manuscrise) : C(V), P(IX), 052(X), 459(1092), 1828(XI/XIII), 2351(X).
Acum care este cuvântul original din Apocalipsa 20:5?
Doar călăuzirea lui Dumnezeu ne poate ajuta să refacem originalul!
În primul rând, dacă finalul v.4 care nu este modificat, ci este autentic spune într-o traducere literală: „şi ei au revenit la viaţă, şi au domnit ca regi cu Christos o mie de ani”, atunci continuarea logică ar fi: Aceasta este învierea cea dintâi”. Iar fraza: „Ceilalţi morţi n’au înviat pînă nu s’au sfîrşit cei o mie de ani” este o interpolare!
Tot pasajul după o traducere literală, redat armonios ar fi: „Şi am văzut nişte tronuri; şi ei au şezut pe ele, şi li s-a dat să facă judecată. Şi am văzut sufletele celor executaţi din cauza mărturiei despre Isus şi din cauza cuvântului lui Dumnezeu, şi cei care nu s-au închinat la fiară nici la imaginea ei, şi nu au primit semnul pe fruntea şi pe mâna lor; şi ei au revenit la viaţă, şi au domnit ca regi cu Cristos o mie de ani. Aceasta este învierea cea dintâi. Fericit şi sfânt este cel având parte de învierea cea dintâi! Asupra acestora moartea a doua nu mai are autoritate; ci, vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos, şi vor domni ca regi cu El, cei o mie de ani.”
Acesta este Cuvântul original! În acest fel textul este cursiv, are continuitate, are logică.
Unii copişti şi-au dat seama din Apocalipsa 20:11-15, că învierea generală a morţilor are loc după mileniu, şi au introdus fraza: Ceilalţi morţi n’au înviat pînă nu s’au sfîrşit cei o mie de ani”, dar fraza aceasta nu are nici o logică, pusă înainte de: „aceasta este întîia înviere”, când noi ştim din v. 4 că prima înviere are loc la începutul mileniului nu când se sfârşeşte mileniul!
Apoi, în contextul discuţiei despre prima înviere v.4,6, este clar că învăţătura despre învierea a doua, a celorlalţi morţi este o interpolare. Acestă relatare despre ceilalţi morţi apare doar în v.11-15, unde se descrie evenimente de după mileniu, ce încep cu eliberarea lui satan v.7 şi celelelte evenimente ce vor avea loc atunci!!!  
Faptul că recunoaştem că v.5a este o adăugire ce nu-şi are locul în Biblie, prin aceasta nu se anulează înţelegerea potrivit căreia morţii care nu fac parte din mireasa lui Cristos, vor învia la sfârşitul mileniului, căci în acest sens stă ca mărturie şi lămurire: v.11-15, care nu sunt sub semnul întrebării, sau suspectate de interpolare.

O adăugire fără logică!!!



Conform cu Apocalipsa 20:11-13, versiunea Cornilescu: Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Celce şedea pe el. Pămîntul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s’a mai găsit loc pentru ele. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stînd în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. Marea a dat înapoi pe morţii cari erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii cari erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.”
Întrebarea care se ridică din acest text este: poate fi distrus cerul şi pământul înainte de învierea morţilor, aşa cum reiese din această traducere? Sau fraza: Pămîntul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s’a mai găsit loc pentru ele” este o adăugire la textul bibliei?
De unde înviază morţii?
Isaia 26:19, GBV 2001: Morţii Tăi vor trăi, trupurile mele moarte se vor ridica. Treziţi-vă şi cântaţi de bucurie, locuitori ai ţărânii! Pentru că roua Ta este roua dimineţilor şi pământul va arunca afară pe cei morţi.”
Daniel 12:2, GBV 2001: „Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor trezi: unii pentru viaţa eternă şi alţii pentru ruşine, pentru dispreţ etern.”
Conform acestor texte, morţii înviază din pământ, din ţărână. Şi atunci cum vor învia din pământ, dacă înainte de judecată  Pămîntul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s’a mai găsit loc pentru ele” ?
Unde este locuinţa morţilor?
Aceşti termeni „sheol”, „hades”, în limba română: „locuinţa morţilor”, au sensul de ceea ce zace dedesubt, partea de jos, groapă, loc subteran, locul unde se află morţii. El se referă la mormântul comun al oamenilor decedaţi, deoarece în ebraică pentru mormânt individual se foloseşte alt termen: „geber” care înseamnă şi loc de îngropare - Geneza 23:4,6,9,20, 2Cron. 34:28; Iov 10:19; Ps. 88:5. Iar în limba greacă pentru mormântul individual apare: „mnemeiois” (Ioan 5:28,29), sau: „tapos” (Matei 28:1).

Pe lângă aceasta, „sheol” şi „hades”, nu apare niciodată la plural în Biblie, iar Biblia nu vorbeşte niciodată de sheolul sau hadesul unei singure persoane. Iar omul nu face niciodată în Biblie un  „sheol” sau „hades” ci o groapă sau mormânt, de aceea „sheol” sau „hades”, se referă la mormântul tuturor morţilor, răspândit pe întreg pământul (Iov 11:8,9).
Locuinţa morţilor are un domeniu material unde merg trupurile adică sub pământ (Ezechiel 31:14-18), dar şi un domeniu spiritual tot subpământesc (Isaia 14:4-15), unde merg sufletele şi unde acestea sunt conştiente (Luca 16:22,23; Fapte 2:27,31; Isaia 14:9-17; Ezechiel 32:21-32).
Locuinţa morţilor mai este numită: „inima pământului” (comp. Matei 12:40, cu Fapte 2:27); întrebarea care se ridică este: cum vor învia morţii din inima pământului dacă pământul a încetat să mai existe înainte de înviere?
După cum este scris: Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii cari erau în ele”, cum vor putea da locuinţa morţilor (inima pământului) morţii dacă înainte de acest eveniment, Pămîntul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s’a mai găsit loc pentru ele”?
Atunci ce este cu acest pasaj: Pămîntul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s’a mai găsit loc pentru ele”?
El este o interpolare!
Când a avut loc această interpolare?
Această interpolare a avut loc în sec. V sau înainte de sec. al V-lea, când a fost introdusă fraza ce avea ca scop a arăta puterea judecăţii lui Dumnezeu, însă cei care l-au adăugat au uitat că „dacă adaugă cineva la acestea, Dumnezeu îi va adăuga plăgile scrise în această carte.” – Apocalipsa 22:18.
Noi trebuie să ştim că cele mai vechi manuscrise nu conţin cap. 20 din cartea Apocalipsa.
Papirusul Chester Beatty al Apocalipsei conţine numai partea cuprinsă între cap. 9,10 şi 17,2, unele rânduri lipsind din foile existente. Prin urmare, este necunoscută mărturia acestor unciale importante în ce priveşte cap. 20. Acelaşi lucru este adevărat şi cu privire la Ephraemi Rescriptus (C), deoarece din C lipseşte întregul capitol 20. Partea aceasta a cărţii Apocalipsa lipseşte de asemenea din anumite minuscule.
Uitaţi o listă cu manuscrise ce conţin părţi din cartea Apocalipsa:

Numele manuscrisului:
Secolul:
Versetele incluse
P18
III / IV
1:4-7
P24
IV
5:5-8; 6:5-8
P43
VI / VII
2:12-13; 15:8-16:2
P47
III
09:10 - 11:03; 11:5-16:15; 16:17-17:2
P85
IV / V
9:19-10:1.5-9
P98
II (?)
1:13-20
P115
III / IV
2:1-3, 13-15, 27-29; 3:10-12; 5:8-9; 6:4-6; 8:3-8, 11-13; 9:1-5, 7-16, 18-21; 10:1-4, 8; 11:5, 8-15, 18-19; 12:1-6, 9-10, 12-17; 13:1-3, 6-12, 13-16, 17-18; 14:1-3, 5-7, 10-11, 14-16, 18-20; 15:1, 5-7.
Alexandrin
V
Toate
C
V
Toate, cu excepția 1:1-2; 03:20 - 05:14; 7:14-17; 08:05 -: 16; 10:10 - 11:03;16:13-18:2; 19:5-22:21
025
IX
Toate, cu excepția 16:12-17:1; 19:21-20:9; 22:6-22:21
0163
V
16:17-20
0169
IV
03:19 - 04:03
0207
IV
9:2-15
0229
VIII
18:16-17; 19:4-6
0308
IV
11:15-16; 17-18

Din păcate, nu există manuscrise la ora actuală, înainte de împăratul Constantin în care să conţină: Apocalipsa cap. 20.
Apocalipsa cap. 20, apare doar în Alexandrin din sec. V şi în manuscrise mai târzii din sec. IX – XI d.C.
Chiar când a fost făcută lucrarea: Emphatic Diaglott interlinearul, grec-englez, bazat pe Manuscrisul Vatican 1209, din sec. IV d.C. cartea Apocalipsa din această lucrare nu se bazează pe Manuscrisul Vatican 1209, din sec. IV d.C., ci pe Vatican 1160 din sec. XI d.C.
Prin urmare, este nevoie de călăuzirea lui Dumnezeu ca să putem distinge adăugirile, de Cuvântul original a lui Dumnezeu rostit prin apostolul Ioan!
Însă v. 11 partea b, este o imposibilitate biblică şi o imposibilitate a învierii morţilor!
Nu poate fi distrus pământul şi cerul (atmosfera) înaintea învierii morţilor din pământ!!! Nu poate fi distrus pământul înaintea locuinţei morţilor, căci locuinţa morţilor face parte din pământ (comp. Geneza 3:19 cu Ezechiel 31:14-18).
Astfel Apocalipsa 20:11-14, 21:1, redat corect ar fi: „Şi am văzut un tron mare, alb, şi pe Cel şezând pe el. Şi am văzut pe cei morţi, pe cei mari şi pe cei mici; stând înaintea tronului. Şi nişte suluri au fost deschise; şi alt sul a fost deschis, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi din cele scrise în suluri, potrivit cu faptele lor. Şi marea a dat pe morţii cei din ea; şi moartea şi locuinţa morţilor au dat pe morţii cei din ele. Şi au fost judecaţi, fiecare potrivit cu faptele lui. Şi moartea şi locuinţa morţilor au fost aruncate în lacul de foc. Aceasta este moartea cea de a doua: Lacul de foc. Şi dacă cineva nu a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în lacul de foc. 21.v.1 Şi am văzut cer nou şi pământ nou, pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi s-au dus; şi marea nu mai este.” Iată între cap. 20 şi cap. 21, marea, cerul şi pământul fizic dispar, fără a se da detalii despre cum are loc acest lucru, dar dispariţia (nimicirea) mării, cerului şi a pământului, nu poate avea loc înainte ca morţi să învieze, căci: cei înecaţi trebuie să iasă (învieze) din mare, iar cei morţi pe pământ, trebuie să iasă din pământ (din locuinţa morţilor)!!!
 

duminică, 15 iunie 2014

Biblia gratuită

Scripturile Creştine

O nouă traducere a scrierilor noului legământ: Scripturile Creştine, realizată la Arad în anul 2013.

O puteţi primi gratuit prin e-mail în format electronic, scriindu-mi la adresa: caleacrestina@gmail.com

Sau o puteţi descărca de la linkurile:


SCRIBD: http://www.scribd.com/doc/173017731/Scripturile-Crestine

DRIVE GOOGLE:
https://drive.google.com/file/d/0B-QksopHD2eaWm96ZG0tdzBLUUU/edit?usp=sharing

joi, 24 aprilie 2014

Cine l-a omorat pe Goliat? Regele David sau Elhanan?


În textul din: 1Samuel 17:45-51, se arată cum David, fiul lui Isai, ce era păstoraş la oi, a omorât pe uriaşul Goliat cu o piatră azvârlită de o praştie şi apoi i-a tăiat capul cu sabia uriaşului.

Însă în pasajul din 2Samuel 21:19, se spune: A mai fost o bătălie la Gob cu Filistenii. Şi Elhanan, fiul lui Iaare-Oreghim, din Betleem, a omorât pe Goliat din Gat, care avea o suliţă, al cărei mâner era ca sulul de ţesut. – 2Samuel 21:19, Biblia Cornilescu.

Acum cine la omorât pe Goliat? David sau Elhanan???

Un text paralel este cel din 1Cronici 20:5, în versiunea Septuaginta, el ne explică, Cornilescu îl redă astfel:

„A mai fost o bătălie cu Filistenii. Şi Elhanan, fiul lui Iair, a ucis pe fratele lui Goliat, Lahmi din Gat, care avea o suliţă al cărei mîner era ca un sul de ţesut.” Conform cu Septuaginta acesta a fost „fratele lui Goliat” şi nu însuşi Goliat!!! Astfel Biblia explică Biblia, un verset un alt verset!!!

duminică, 30 martie 2014

Restaurarea Evangheliei după Matei la forma originală!




Primul care a aşternut în scris Evanghelia (vestea bună) despre Cristos a fost Matei. Numele său este o formă prescurtată a numelui ebraic: „Matitia“, care înseamnă „Dar de la Iehova”. El a fost unul dintre cei 12 apostoli aleşi de Isus.
Înainte să devină un discipol al lui Isus, Matei fusese încasator de impozite, ocupaţie pe care iudeii o dispreţuiau, deoarece le amintea în permanenţă că nu erau liberi, ci sub dominaţia Romei imperiale. Matei, fiul lui Alfeu, era cunoscut şi sub numele de Levi. El a acceptat cu promptitudine invitaţia lui Isus de a-l urma (Mat. 9:9; Mar. 2:14; Luca 5:27–32).

Dovezi despre scritorul ei: deşi în evanghelia atribuită lui Matei nu se spune că el este scriitorul, mărturia remarcabilă a primilor istorici ai bisericii susţine lucrul acesta. De fapt, dintre toate cărţile antice, Matei este probabil singura carte al cărei scriitor este recunoscut atât de evident şi unanim. Încă din timpul lui Papias din Hierapolis (începutul secolului al II-lea e.n.), o serie de martori au confirmat că această evanghelie a fost scrisă de Matei şi este o parte autentică a Cuvântului lui Dumnezeu. Versete din ea sunt citate de Iustin Martirul, de autorul Epistolei către Diognet, de Hegesip, Ireneu, Taţian, Atenagora, Teofil, Clement, Tertulian şi Origene.
Scriitorii „creştini” vechi atribuie unanim pe cea dintâi dintre cele patru Evanghelii: discipolului Matei. Dovezi interne arată ca aceasta carte a fost scrisă evident de un iudeu convertit la creştinism. Aşa a fost Matei (Matei 9:9; comp. cu Marcu 2:14). Fiind vameş înainte de chemarea lui ca discipol, el era obişnuit cu păstrarea de rapoarte scrise, fără îndoială o calificare pentru cineva care compune o naraţiune istorică. Referirea modestă la sine cu prilejul mesei ce a luat-o Isus în casa lui (Matei 9:10; comp. cu Luca 5:29) este comparabilă cu felul în care Ioan (Ioan 21:24) şi poate Marcu (Marcu 14:51,52) se referă la sine şi, deci, poate fi o mărturie cu privire la faptul că el este autorul primei evanghelii.

Limba în care a scris Matei, Evanghelia: dovezile arată că iniţial Matei şi-a scris evanghelia în ebraica populară din timpul său, iar mai târziu ea s-a tradus în limba greacă. Teoria că ea a fost scrisă iniţial în arameică limba caldeenilor, sau direct în greacă nu are nici o bază istorică!
La începutul secolului al III-lea, Eusebiu a citat cuvintele lui Origene cu privire la evanghelii: Mai întâi a fost scrisă cea «După Matei», . . . pe care a redactat-o pentru credincioşii proveniţi din iudaism, compunând-o în limba ebraică”.
Într-o lucrare a sa, Ieronim spune: „Matei, numit şi Levi, care din vameş a devenit apostol, a fost primul care a compus o Evanghelie despre Cristos în Iudeea, în limba ebraică şi cu caractere ebraice, în folosul celor circumcişi care au crezut”. Unii scriitori creştini vechi: Papias 80-164 d.H.; Irineu 115-202 d.H.; Origen 185-255 d.H.; Ieronim 340-420 d.H.; Epifaniu 315-403 d.H., confirmă că Matei a scris Evanghelia în limba ebraică.

Timpul şi locul scrierii: chiar dacă unii în prezent susţin anul: 60, sau: 70-85, sau: 85-100, ca an al scrierii şi ca loc Antiohia siriei; adnotările de la sfârşitul unor manuscrise (de după secolul al X-lea d.H.) indică anul 41 d.H.
Perioada posibilă a scrierii Evangheliei este între anul 30 – 41 d.H. Eusebiu de Cezareea (265 – 339 d.H.) şi Ieronim (340-420 d.H.) afirmă că Evanghelia lui Matei a fost scrisă de acest apostol în Palestina, înainte de a pleca din Ţara Sfântă, spre a pleca să predice Evanghelia în altă parte şi că el a fost primul care a scris o Evanghelie. Astfel el a scris-o foarte timpuriu, a fost primul evanghelist, înainte de Marcu şi Luca şi cu mult înainte de Ioan.
Faptul că a fost scrisă înainte de anul 70 D.H. când a fost distrus Ierusalimul reiese din genealogia pe care o conţine, unde găsim linia legală de descendenţă a lui Isus începând de la Avraam (Matei 1:1-17). Dacă ea ar fi fost scrisă după anul 70 aşa cum susţin unii, Matei nu ar mai fi avut acces la documentele cu genealogii din Ierusalim, care au fost distruse de romani.

Traducerea Evangheliei după Matei:
Evanghelia după Matei a fost scrisă iniţial în ebraică. Cam pe la anul 140 d.H., Papias din Hierapolis, aşa cum este citat de Eusebiu (Church History, III. 39, în Nicene and Post-Nicene Fathers, seria a II-a, vol. 1, p. 173, spunea că: „Matei a scris oracolele (spusele) în limba ebraică şi fiecare le traducea după cum putea”.
Astfel dacă Matei a scris-o în ebarică, cu litere ebraice pentru credincioşii iudei, ulterior ea a fost tradusă de alţii în greacă, siriacă, latină, coptă, armeană. Papias afirmând chiar că fiecare a tradus cum a putut, ceea ce denotă mai multe versiuni, ce nu sunt de o acurateţă sigură.

Restabilirea textului Evangheliei după Matei:
În prezent sunt patru surse de restabilire a originalului:
1) Textul ebraic păstrat în versiunile ebraice.
2) Textul grecesc.
3) Traduceri ale Evangheliei lui Matei în alte limbi.
4) Citatele din scrierile Scriitorilor timpurii bisericeşti.

După un studiu atent se pot observa două probleme majore ce alterează textul original!!!

I. Înlocuirea de cuvinte:
Prima carte din Scripturile creştine este Evanghelia după Matei, el a scris-o în limba ebraică.
Cu siguranţă, Matei a inclus Numele Creatorului: YHWH (Iehova) în Evanghelia sa, nu a folosit înlocuirea cu „Domnul”, făcută în citire sulurilor (nu în scierea manuscriselor) de către evreii superstiţioşi. De unde ştim?
În primul rand, era de neconceput ca un discipol al lui Isus, care urma pe Cel care este Adevărul (Ioan 14:6), să fi înlocuit tetragrama din citatele din Scripturile ebraice pe care el le-a citat în lucrarea sa, ceea ce ar fi însemnat o falsificare a Scripturilor!!!
Pe lângă acest raţionamentul logic sunt dovezi indirecte că Matei nu a înlocuit numele lui Dumnezeu YHWH cu „Domnul” cum ar fi:
&   Există o versiune a evangheliei lui Matei în ebraică, a fost găsită într-o lucrare datată între al şaselea şi al nouălea secol (cartea lui Nestor) şi atribuită preotului Nestorius, în care nu apare Domnul (aşa cum apare în manuscrisele de lb. Greacă), ci apare expresia: „Numele” (în ebr. Hashem) în loc de obişnuitul „Domnul”. Este evident că „Numele” (în ebr. Hashem) a fost găsit de evrei, ca cuvânt substitut în locul tetragramei iniţiale!
&   Un alt manuscris în ebraică, din secolul XIV (mai precis 1380 d.H.) ce conţine Evanghelia după Matei pe nume: Shem -Tob. Acest manuscris a fost confiscat de Biserica Catolică de la evrei, şi se presupune a fi o copie după un manuscris din primele patru secole. Shem-Tob a copiat textul ebraic al lui Matei în lucrarea sa polemică ’Éven bóchan. În acest manuscris apare Numele divin în 19 pasaje, sub forma: HY, şi se presupune a fi o prescurtare a tetragramei. Sau după alţii o abreviere a lui Hashem (Numele). Dar care a fost sursa acestui text ebraic?
&   În alte două manuscrise ebraice: DuTillet şi Muenster din 1550 care conțin tot Evanghelia după Matei în ebraică, tetragrama este înlocuită cu un semn de trei yodhs sau puncte închise într-un semicerc.
&   O altă dovadă sunt manuscrisele aramaice, în Peshitta, care este o recenzie a lui Evanghelion da-Mapharreshe, făcuta din greaca de Aphraates în jurul anului 200 d.C., unde în loc de „Domnul”, apare forma: „MarYah”, adică „Domnul Yah”, în locul unde în greacă este Kyrios.
Este normal să credem că Matei a folosit numele divin YHWH (Iehova) sub forma Tetragramei când a citat porţiuni din Scripturile ebraice care conţineau acest nume.
Unele texte nu pot fi înţelese de cititor fără Numele divin.
De pildă, în Matei 22:44, observaţi diferenţa dintre:
Traducerea D.Cornilescu: «Domnul a zis Domnului Meu: „Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale?”
Scripturile Creştine 2013: „Iehova a zis Domnului meu: şezi la dreapta Mea, până ce am să pun pe duşmanii Tăi un scăunel al picioarelor Tale”.
Acesta este motivul pentru care traducerea: Scripturile creştine 2013 în Evanghelia după Matei, conţine numele Iehova de 18 ori, la fel ca versiunile în română: Traducerea lumii noi (anul: 2000, 2006); Noul Testament Traducerea Fidelă, prima (2007) şi a doua ediţie (2008).
Începînd cel tîrziu din secolul al XIV-lea, s-au realizat numeroase traduceri în ebraică ale Scripturilor creştine (Noul Testament). Ce au făcut traducătorii acolo unde au întîlnit citate din Scripturile ebarice (Vechiul Testament) în care apare numele lui Dumnezeu? În multe cazuri ei au restabilit în text numele lui Dumnezeu.
Există evanghelia după Matei în ebraică, realizată iniţial de F. Delitzsch în secolul al XIX-lea, care are de 18 ori tetragrama, cât şi alte 27 de lucrări în ebraică cu siglele de la J1 la J27, redate în introducerea de la Scripturile Creştine 2013, ce redau tetragrama.
Să mergem în continuare la următoarea problemnă:

II. Adăugiri de fraze:
În continuare voi prezenta 5 astfel de adăugiri de fraze, care schimbă sensul unor texte sau adaugă anumite erezii:
  1. Matei 5:44:
Traducerea Cornilescu: „Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvîntaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celorce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru ceice vă asupresc şi vă prigonesc”
Scripturile Creştine 2013: Dar Eu vă zic: Iubiţi pe duşmanii voştri, şi rugaţi-vă pentru cei persecutându-vă”.
Fraza „binecuvîntaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celorce vă urăsc”, nu apare în unele manuscrise, ea în realitate este luată din alte două texte, din Luca 6:27,28, şi adăugată în predica de pe Munte descrisă de Matei.
Mulţi copiatori de-a lungul timpurilor au introdus cuvinte în plus pentru a influenţa înţelesul textului în conformitate cu propria lor interpretare. Apoi, dacă copiatorii au observat că vreun evanghelist prezintă acelaşi eveniment sau predică prin cuvinte mai puţine decât altul, ei au adăugat în textul mai scurt, cuvintele care sunt redate în textul mai lung. Exemplu: La rugăciunea Tatăl Nostru, redată de Luca în c.11:1-4, copiatorii au adăugat mai târziu cuvintele pe care aceeaşi rugăciune le are în plus în redarea lui Matei în c.6:9-13.

  1. Matei 6:13:
Traducerea Cornilescu: „şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!
Scripturile Creştine 2013: „şi să nu ne duci în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.”
Ultima frază este o adăugire, cele mai importante mss nu conţin ultima frază, aceasta fiind un adaos introdus de copiişti mai târziu.

  1. Matei 23:14:
Traducerea Cornilescu: „Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentrucă voi mîncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi; de aceea veţi lua o mai mare osîndă.”
Scripturile Creştine 2013: --
Tot acest verset este o interpolare în naraţiunea biblică. Noua Traducere românească la n.s. explică: Cele mai importante mss nu conţin acest verset”.

  1. Matei 27:52,53:
Traducerea Cornilescu: „mormintele s’au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor cari muriseră, au înviat.
Ei au ieşit din morminte, după învierea lui, au intrat în sfînta cetate, şi s’au arătat multora.”
Scripturile Creştine 2013: --
În Manuscrisul Sinaitic nu apare: mormintele s-au deschis”, şi nici: „au intrat”.
În manuscrisele existente care nu sunt timpurii, fiind vorba de manuscrise din sec IV d.C. şi de după sec. IV d.C. acest pasaj apare, cât şi în scrierile unora din sec. II d.C., ceea ce denotă că foarte devreme această interpolare s-a strecurat în textul sacru. De unde ştim că Matei 27:52,53 este o interpolare?
Textul ridică multe probleme, ca de pildă: care sfinţi au înviat? Cum i-au recunoscut oamenii că sunt sfinţi? De cei ceilalţi evanghelişti sau scriitori ai Bibliei nu pomenesc episodul? De asemenea, nici Pavel sau alţii, nu-l includ în argumentarea lor în ce priveşte: învierea lui Isus şi învierea morţilor? De ce Josepus Flavius istoricul evreu nu pomeneşte de o înviere a sfinţilor din Scripturile ebraice? Cum, ar fi neglijat apostolul Petru să menționeze în discursul său la doar cincizeci de zile după învierea lui Isus, această dovadă a învierii în faţa celor prezenţi la Penticostă? Ce au făcut „sfinţii înviaţi” din ziua morţi până la o zi după înviere, de nu s-au arătat decât: după învierea Lui”?!?
Ideea din acest pasaj apare în „evanghelile apocrife”, astfel, acest pasaj este luat probabil din ev. apocrife şi interpolat după unii la începutul sec. II d.C. în Evanghelia după Matei. Dumnezeu prin apostolul Pavel avertizează: „nici să nu ia aminte la mituri şi la genealogii fără sfârşit, ca unele care duc mai degrabă la neînţelegeri decât la lucrarea lui Dumnezeu care este în credinţă.” – 1Timotei 1:14 GBV 2001.
De fapt, conform adevărului, sfinţii din Scripturile ebraice nu au putut învia atunci, ei vor învia la sfârşitul mileniului la partea de moştenire (Apocalipsa 20:5; Daniel 12:13), ei aşteaptă „să dobîndească o înviere mai bună”, decât o înviere pentru o viaţă trecătoare (Evrei 11:35-39).
Acest pasaj din Matei 27:52, 53, este o interpolare timpurie, căci în toate timpurile au fost oameni care „şi îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor abate spre basme” (2Timotei 4:4).

  1. Matei 28:19,20:
Traducerea Cornilescu: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v’am poruncit. Şi iată că Eu sînt cu voi în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului. Amin.”
Scripturile Creştine 2013: „Ducându-vă deci, discipolizaţi toate naţiunile; învăţându-i să respecte toate câte v-am poruncit. Şi iată! Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul epocii.”
În cele mai bune manuscrise nu apare „amin” de la sfârşit. Apoi cuvântul: „şi” nu apare în textul grecesc, fiind adăugat de Cornilescu!!! Scopul? Ca să adauge învăţătura, pe când Domnul s-a referit tocmai la a face ucenici (discipoli) „învăţându-i”, nu cum redă Cornilescu: Şi învăţaţi-i” pe ucenici!?!
De unde ştim că fraza: „botezîndu-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh”, este o interpolare?
Conybeare un erudit în critica textuală, declară: „In cazul pe care l-am examinat (Matei 28:19), trebuie notat ca nici un singur manuscris sau o versiune mai antica n-a păstrat pentru noi o citare intacta. Dar asta nu e o surpriza pentru noi, aşa cum Dr. C.R.Gregory, unul din cei mai mari critici textuali, ne aduce aminte ca manuscrisele Greceşti ale textului Nou Testamental deseori au fost alterate de scribi, care au adăugat citări care erau familiare pentru ei, şi despre care credeau ca sunt adevărate citări.<SPAN style="FONT-FAMILY: Times New Roman; mso-fareast-font-family: Times New Roman; mso-ansi-language: EN-US; mso-fareast-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA">

Dr. CR Grigore, care se ocupă cu critica textuală ne aminteşte: „manuscrisele greceşti din textul Noului Testament au fost modificate de multe ori de scribi, care au pus în ele lecturi care le au fost familiare...” (Canon şi Textul NT 1907, pg.). 424.
Să examinăm în continuare cele patru surse de restabilire a originalului:
1) Textul ebraic păstrat în versiunile ebraice.
Un Manuscris în ebraică, din secolul XIV (1380) ce conţine Evanghelia după Matei pe nume: Shem–Tob, redă diferit Matei 28:19. Acest manuscris a fost confiscat de Biserica Catolică de la evrei, şi se presupune a fi o copie după un manuscris din primele patru secole.  Profesorul George Howard[1], care a făcut cercetări ample cu privire la această chestiune, sugerează că „Textul ebraic al lui Matei copiat de Shem - Tob datează cam din primele patru secole ale erei creştine”. (Vezi şi New Testament Studies, volumul 43, nr. 1, ianuarie 1997, paginile 58-71).
Profesorului George Howard, declară în urma cercetărilor şi studiilor sale:
„Cartea ebraică Sem-Tob a lui Matei este în cea mai mare parte textul exact al primei Evangheli acum existente. Acesta a suferit un proces de transmitere diferit decât greaca, deoarece a fost păstrat de către evrei, şi, astfel, independent de comunitatea catolică.” (George Howard, Evanghelia ebraică dupa Matei, Univ realizat de Mercer. Comunicat de presă Georgia, 1995, p.190).
În acest manuscris Shem–Tob, textul din Matei 28:19,20 este redat astfel:
În ebraică:
Matei: 28:19: לכו אתם.
Matei: 28:20: ושמרו אותם לקיים כל הדברים אשר ציויתי אתכם עד עולם.
Tradus în limba română:
Matei: 28:19: Duceţi-vă înşivă
Matei: 28:20: şi învăţaţi să continue toate lucrurile pe care eu vi le-am poruncit vouă în etern.
Deci Domnul NU a vorbit aici de vreun botez în acest text!
Astfel Matei 28:19, nu vorbeşte de vreun botez în numele trinităţii, ci porunca a fost: „Duceţi-vă înşivă şi învăţaţi să continue toate lucrurile pe care eu vi le-am poruncit vouă în etern”.[2]
În traducerea modernă „Evanghelia Ebraică după Matei” (ediţia I - 1995, iar ediţia II - 2000), versiunea aceasta biblică, e în ebraică paralel cu traducerea în engleză, şi este făcută de profesorul G. Howard, după mai multe manuscrise ebraice ale Evangheliei după Matei[3]. Pe pagina X şi XI a introducerii în Evanghelia ebraică a lui Matei, de G. Howard, prezintă cele 9 manuscrise Shem-tob folosite în studiile sale, care sunt nouă manuscrise separate ale versiunii Matei al lui Shem-tob. Cu excepţia lui Shem Tob din 1380-1385 d.H, celelalte manuscrise sunt din secolele 15-17 d.H.
O altă filieră ebraică este „Evanghelia după Evrei”, care este Evanghelia ce o foloseau ebioniții o sectă a creştinismului după spusele lui Ieronim. În Volumul VI (6) - „Texte coptice amestecate în dialectul egiptean superior”, editat cu traducerile engleze aferente de E.A. WALLIS BUDGE. Acest volum dublu de 1490 de pagini, cuprinde textele care s-au găsit în 15 manuscrise, după cum urmează: 6780, 6781, 6782, 6784, 6799, 6800, 6801, 6806 a, 7021, 7023, 7027, 7028, 7029, 7030, 7597. Din aceste manuscrise, 8 au fost scrise înainte de sfârşitul secolului X d.C., 5 în prima jumătate a secolului XI d.C., şi doua în a doua jumătate a secolului XI d.C.
Acest volum, conţine o discuţie din secolul IV d.C., la pagina 637, o dispută între patriarhul Cyrill (315-386 d.C.) din Ierusalim şi un călugăr pe nume Annarikhus ce deţinea „Evanghelia după Evrei”. Acest călugăr a citat o frază din Evanghelie, şi anume: „Mergeţi înainte în lumea întreagă şi învăţaţi toate naţiunile în numele meu în orice loc.” (Matei 28:19 cum e citat în: E. Bulge, Miscellaneous Coptic Texts[4], 1915, p. 637).

2) Textul grecesc:
Există câteva zeci de manuscrise în greacă şi latină care susţin această formulă de botez, însă nici un manuscris înainte de conciliul de la Niceea (325 d.C.). Toate manuscrisele provin cel mai devreme din sec. IV d.C.
Este curios, că cu toate că în muzee există manuscrise din sec. II şi III d.H şi mici fragmente din sec. I d.C.totuşi acestea nu conţin partea cu Matei 28:19. Oare de ce? Nu ştim dar se pot emite tot felul de ipoteze.
Apoi, aceste manuscrise, au în conţinutul lor: botezul în Numele lui Isus (Fapte 2:38; 8:16; 10:48; 19:5; Romani 6:3; 1Corinteni 1:12,13; Galateni 3:27). Orice încercare de armonizare este forţată, între a scufunda în numele unei persoane sau în numele a trei persoane!!!
Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt trei persoane, şi au Nume distincte: Proverbe 30:4; Ap. 14.1; Ioan 16:13-15. Numele Tatălui: Iehova (Isaia 63:16); Numele Fiului: Isus (Matei 1:21); Numele Duhului Sfânt: Mângâietorul (Ioan 16:13-15).
Apoi, fraza trinitară din Matei 28:19, are o problemă de gramatică a textului. În traducerea Noul Testament şi Psalmii tipărit în 1993 de Societatea: Christliche Literatur – Verbreitung, se spune la n.s.: „Cuvântul „botezându-i” nu se acordă în gramatical cu naţiunile (în gr. Neutru), ci cu cei care au devenit ucenici (botezându-i – în gr. Masculin)...”
Prin urmare, acest pasaj a fost modificat ulterior, dar fără a ţine seama de gen, atunci când s-a interpolat fraza trinitariană.

3) Traduceri ale Evangheliei lui Matei în alte limbi.
Conybeare mai afirmă: „In singurul Codice (versiune) în care am fi avut păstrată o versiune mai veche, şi anume versiunea Siriacă Sinaitic[5] şi în manuscrisul cel mai vechi Latin, paginile care conţin sfârşitul lui Matei sunt dispărute.”( F.C. Conybeare).
O altă lucrare declară: „În ceea ce priveşte MSS greacă., Nu există nici unul dincolo de-al patrulea-lea [din secolul al patrulea, există două: Vaticanus şi Sinaiticus --- AMBELE corupte.. Altele ...sunt de la 5a-lea şi] în sus, şi se pare clar, că partea siriană a Bisericii nu ştia nimic de aceste cuvinte” (Studii ale Cuvântului privind Duhul Sfânt, p. 48).

4) Citatele din scrierile scriitorilor timpurii bisericeşti.
Părintele istoriei bisericii creştine: Eusebiu sau Eusebius, episcop de Cezarea în timpul împăratului Constantin, a citat cuvintele Domnului în lucrările lui de 17 ori după cum urmează:
În greacă: ,,πορενθέντες μαθητύσατε πάντα τά έθνη έν τώ όνόματί μον, διδάsκοντες αύτούς τηρεϊν πάντα όςα ένετειλάμην ύμϊν.”
Tradus în română: „Ducându-vă discipolizaţi toate naţiunile în numele meu, învăţându-le să respecte toate câte v-am poruncit.”  
Eusebiu sau Eusebius, episcop de Cezarea în timpul împăratului Constantin, a citat acest pasaj în lucrările lui de 17 ori. El a citat din versiunea Evangheliei după Matei, luată de Ieronim de la nazarinienii (ebioniţii), din oraşul sirian: Berea, şi apoi  păstrată în biblioteca pe are o colecţionase Pamfil la Cezareea (vezi lucrarea scrisă de Ieronim: De viris inlustribus cap. III).
Un alt părinte al bisericii, Episcopul Aphraates (Aphrahat), care a trăit în cca. 270 -345 d.H. şi a scris în siriană mai multe lucrări, el citează într-o anumită măsură asemănător cu Eusebiu, pasajul din Matei 28:19, el spune: „Şi chiar Daniel a vorbit în ce priveşte piatra care e Cristos. Pentru că el a spus: „Piatra este tăiată din munte, nu manual, şi a zărit o imagine, şi toată ţara (pământul) e umplut(ă) cu El. Acest lucru a demonstrat în prealabil cu privire la Cristos, că tot pământul va trebui umplut cu El. Într-adevăr! de credinţa lui Cristos sunt toate marginile pământului umplute, precum a spus David: de-sunetul Evangheliei lui Cristos a pătruns în tot pământul. Şi din nou, El le-a zis, când ia trimis pe Apostoli: „Duceţi-vă (Înaintaţi), faceţi discipoli din toate naţiunile şi ele vor crede pe mine.” [6]
Chiar dacă citarea Episcopului Aphraates, este parţială, ea nu pomeneşte despre botezul în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh.

Concluzie despre Matei 28:19:
Textul din Matei 28:19,20, redat corect ar fi:
V.19: „Ducându-vă, discipolizaţi toate naţiunile,
V.20: învăţându-le să respecte toate câte v-am poruncit. Şi Iată! Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul epocii”.
Este şi logic că nu putem face ucenici sau discipoli prin botez, aşa cum spune textul falsificat: Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v’am poruncit”. Nimeni nu poate face ucenici „botezându-i”, ca apoi să-i învăţăm „să păzească tot ce v’am poruncit” !!!
Ucenicii sau discipolii se fac prin învăţătură, şi doar după aceea aceştia sunt botezaţi. Conform Scripturii, deci devii ucenic prin învăţătură căci este scris despre Domnul, că: „Isus face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan” (Ioan 4:1). Este interesant că Scriptura nu spune: „ face ucenici prin botez”? Nu prima dată Domnul Isus făcea ucenici prin învăţătură şi apoi după ce deveneau ucenici, după ce Îl urmau, îi boteza!
Ucenicizarea se face prin învăţarea adevărurilor începătoare ale lui Cristos, a doctrinelor elementare a adevărului (Evrei 6:1,2), a poruncilor Domnului (Matei 28:20), şi apoi prin împlinirea lor în viaţă, din dragoste şi prin credinţă (Luca 6:40; Galateni 5:6). Aşa îţi vei arăta dragostea faţă de Mântuitorul Isus (Ioan 14:15,21-24; 15:10-14; 1Ioan 5:3).
Atunci înţelegem ce a vrut să spună Domnul în Matei 28:19, ca apostolii să meargă să facă discipoli (ucenici) din oamenii tuturor naţiunilor, şi să îi înveţe pe aceştia tot ceea ce El, le-a poruncit lor. Apoi după ce ei păzesc poruncile şi astfel au devenit discipoli ai lui Isus, oameni care Îl urmează, urmau să fie botezaţi.
Astfel ei devenind discipoli ai Lui prin învăţătura Domnului pe care o urmau, trebuia ca şi ei, la rândul lor, să facă discipoli. De ce? Pentru că una dintre poruncile Domnului pe care ei au învăţat-o este: Ducându-vă, discipolizaţi toate naţiunile”. Cum puteau ei s-o împlinească? Învăţându-i şi ei pe alţii, tot ceea ce Domnului Isus a poruncit! Şi astfel fiecare nou discipol, urma să facă alţi discipoli prin învăţătură, ascultând de porunca Domnului de a merge şi a face discipoli (ucenici).
Acesta este sensul adevărat al textului din Matei 28:19. Poruncile Lui din Evanghelii, sunt doar câteva şi au legătură cu fundamentele vieţii de creştin, nu sunt lucruri neimportante care putem să le învăţăm după botez, ci tocmai aceste porunci trebuie predate omului înainte de botez spre a deveni discipol!
Dumnezeu a poruncit ca încă în prima parte a Bibliei, în legea lui Moise, să se consemneze următorul avertisment:  Să nu adăugaţi la cuvântul pe care vi-l poruncesc eu şi să nu scădeţi din el, ca să păziţi poruncile Domnului Dumnezeului vostru pe care vi le poruncesc...Luaţi seama să faceţi orice lucru pe care vi-l poruncesc; să nu adăugaţi la el şi să nu scădeţi din el” (Deut. 4:2; 12:32 GBV). El ştia că tendinţa omului este să scoată sau să adauge la Cuvânt, fie falsificând Cuvântul scris, fie nerespectându-l în întregime.
Acelaşi avertisment s-a dat şi în Proverbe 30:6, şi în Apocalipsa 22:18,19.
Şi întradevăr unii copiatori de-a lungul timpurilor au introdus cuvinte în plus, pentru a influenţa înţelesul textului în conformitate cu propria lor interpretare (vezi de pildă: 1Ioan 3:13b; Efeseni 5:30b).
Adunarea lui Dumnezeu are datoria şi repsonsabilitatea, să apere Cuvântul inspirat, să-l păstreze nealterat şi să demaşte şi să scoată cuvintele strecurate pe furiş, acele erezii nimicitoare care Îl tăgăduiesc pe Stăpânul care i-a cumpărat (2Petru 2:1).


 [1] George Howard este profesor emerit șef de Religie la Universitatea din Georgia. He does research in the areas of New Testament and Intertestamental Judaism.A făcut cercetări în domeniile Noului Testament şi Intertestamental iudaic. His Ph.D. Studiile de doctor was completed at Hebrew Union College/Jewish Institute of Religion (1964)au fost finalizate la Colegiul Uniunii Ebraica / evreieşti Institutul de Religie (1964). He also studied at Vanderbuilt and the Hebrew University of Jerusalem.El a studiat de asemenea la Vanderbuilt şi Universitatea Ebraica din Ierusalim. He was editor of The Bulletin of the International Organization for Septuagint and Cognate Studies (1973-79).He served on the editorial board of the Journal of Biblical Literature (1979-1984), and was past-president of the Society of Biblical Literature, Southeast (1980-81).
[2] În ce priveşte textul din Matei 28:19, în manuscrisul Shem-Tob, vezi:
[5] Din secolul 4 "The Agnes/Bensley Syriac".
[6]               http://www.piney.com/FathAphrahatDemon.html